Incendiu la „Colectiv” şi marafeturi de facebook

Am fost apostrofat că nu am pus pe facebook mesaj de condoleanţe într-un moment în care „toată ţara” este în doliu, ba că îmi mai arde şi de glume!… Ieri la Antena 3 o fată din studio citea numele celor morţi la un mod asemănător cu rezultatele din prima divizie de fotbal. Lumea se tot „lamentează” pe-aici şi mulţi fac paradă deMihai Nae atitudini îndoliate… E doliu şi în Spania, şi în Italia, şi pe tot locul pe unde sunt români emigraţi sau unde sunt nepoţi de-ai unor români emigraţi… Mare doliu… Da-ţi mi voie să exprim următoarea părere: în afară de o clipă de interiorizare, un moment de groază şi linişte neputincioasă, doliul negru devine destul de gri şi cu o privire pe fereastră şi un oftat fugar viaţa ne împinge înainte! Cei morţi nu au fost rudele noastre, nu i-am cunoscut, nu putem „jeli” ca familiile lor, nici măcar nu putem să presupunem cum arată durerea celor rămaşi în urmă. Dar facem paradă de doi bani pe FB în care exprimăm atitudini de „milă şi revoltă” şi iată că am arătat „ceva” celor care îi avem în listă şi care (avem speranţa că) citesc mica noastră lamentare pseudo-literară, pseudo-religioasă şi pseudo-autentică (a se citit „falsă”). Să presupunem că umoristul Mihai Nae vine aici şi zice: „sunt alături de cei care suferă”! Aha… Deci sunt alături… Păi cum sunt alături? Cu sufletul? Da, pentru o clipă şi poate chiar pentru mai multe clipe… Dar aici vorbim de clipe… Umoristul Mihai Nae nu este un călugăr care intră în rugăciune pentru sufletul celor ucişi în groaznicul eveniment… Umoristul Mihai Nae nu ridică drapelul îndoliat ca să şi-l pună pe frunte în SEMN de mare îngenunchere în faţa unui public „larg”… Umoristul Mihai Nae se abţine de la comentarii, de la acuzări, de la răbufniri, de la texte „lacrimogene” din Bun Simţ! Pentru sufletul meu îmi este de-ajuns să cad pe gânduri rezemat de o piatră, pe malul Dunării! Pentru sufletul meu ajunge încărcătura apăsătoare a morţii cu pârjolul ei… N-am nevoie să răspândesc fumul înecăcios prin grupuri de facebook. Şi pentru că tot am ajus la facebook, dragă Flori Purcarea, mediul acesta de socializare este destinat sărbătoririi existenţei, aici lumea nu vine să jelească! Dumneavoastră care mă atacaţi de ce deschideţi facebook? Ce căutaţi „în calitate de mamă a trei copii” prin facebook dacă emoţia dispariţiei cumplite a celor arşi în Bucureşti vă sugrumă vigoarea existenţei de zi cu zi? De ce mă luaţi pe mine la întrebări? Aţi scris dumneavoastră vreun text de condoleanţe care să ne atragă atenţia? Sau sunteţi produsul vizibil al unei mass-media care profită de lacrimi pentru creşterea audienţei? La dumneavoastră pe perete în facebook ne arătaţi cum se fac cârnaţi! Să vă întreb şi eu dacă vă arde de cârnaţi când ţara este în doliu? Ah da, şi dacă sunteţi atât de marcată de eveniment de ce nu schimbaţi fotografia de profil, în care râdeţi fericită, cu una în care staţi în genunchi pentru iertarea păcatelor şi a celor morţi!? Flori Purcarea, pe facebook lumea nu vine la priveghi! Atitudinea dumneavoastră de a mă apostrofa pentru glume este scoasă din sacul moralizator care de fapt pe dinăuntru este gol – goluţ! Mă simt oarecum dezgustat!… Toate cele bune!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Nici Can-Can si nici macar cei de la Zalando nu pupa de la noi informatii cu adresa ta. Te poti simti in siguranta!

Categorie:

Ganduri scrise

Tags:

,