Cuvinte îngenuncheate

Au căzut cuvintele-n genunchi
Din piept răzbat spre buze îngânări…
Suspine adunate în mănunchi
Şoptesc în disperate legănări!
Şi-am fruntea scufundată-n strigăt mut.
În ochi privirea stinge ultima scânteie
Şi nu sunt muguri pentru înc-un început
Şi n-am averi şi nici flori pentru femeie!
Icoana ei îmi porunceşte închinare,
Dar grijile mă încovoaie spre alte plecăciuni…
Iubirea trece şi prin calendare
Şi astăzi nu sunt făcătorul de minuni…
Şi când cuvintele au început să moară,
Şi când speranţele se sting în resemnări,
Când gesturile simple au început să doară
Cu ce onoare albă să farmec împăcări?

Să mergem la ţigănci să ne ghicească
Sau slujbe religioase să plătim
Ca viaţa mea cu-a ta să se-mpletească,
Şi să ne-nveţe cineva cum să ne iubim…

 

Mihai Nae

25.05.2010

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Nici Can-Can si nici macar cei de la Zalando nu pupa de la noi informatii cu adresa ta. Te poti simti in siguranta!

Categorie:

Ganduri scrise

Tags: