cersetor5 În urmă cu vreo două luni aveam o discuţie vehementă într-un grup de FB despre „mândria de a fi român”. Am fost admonestat că avem strămoşi cu care ne putem mândri şi că am dat lumii chiar un Eminescu! La această replică am încetat disputa pentru că ne aflam deja pe undeva prin pivniţă, între vechituri cu miros de mucegai şi multă pânză de paianjen. Astăzi, ajung iar la „sentimentul românesc al fiinţei” şi mă ruşinez din toată firea. La radio  s-a difuzat un reportaj realizat la Salzburg despre situaţia tot mai gravă în care se adânceşte imaginea oraşului datorită cerşetorilor sosiţi din România. Cerşetori pe toate străduţele, turişti incomodaţi de apariţii sinistre, proprietari de buticuri supuşi unui terorism de tip cerşetoresc la uşa magazinului, orăşeni inoportunaţi de mirosuri şi „maniere rare” în autobuze. O ţiganiadă în plin avânt, o degringoladă de batjocură mânjită pe paşapoarte româneşti, o invadare ratonă într-un oraş a cărui culise sunt un adevărat decor pentru basme sau călătorii în timp, în istorie, într-o istorie care este oarecum şi a noastră, a ardelenilor şi a bănăţenilor.
Dincolo de prima senzaţie, aceea de ruşine, de jenă, de neputinţă îmi redescopăr în piept oCersetor1 revoltă provenită dintr-un adânc sentiment de ură. Ura care nu mă poate cataloga drept xenofob, ura care nu mă poate acuza drept rasist, ura care nu mă descalifică în nici o formă! Este ura aşezată la polul opus sfinţeniei conform căreia omul este cel care „sfinţeşte” locul! Dar tot omul este cel care împuţeşte locul, cel care-l infectează, cel care îl degradează şi-l transformă în hazna. Am voie să urăsc comportamentul necivilizat, am voie să urăsc neamul care îmi face de râs ţara şi care face de râs însăşi fiinţa umană. Urăsc să mă împiedic pe stradă de picioarele unui flăcău cu braţul întins, urăsc să văd copii alăptaţi prin staţii de metrou între cârpe şi desăgi mizerabile, urăsc spaima care dă buzna în tihna mea când duc mâna la portofel în mod instinctiv la apariţia unui ţigan, urăsc să-i aud înjurând vreun trecător care nu a aruncat o monedă în cutia de carton, urăsc să-i văd în gaşcă ameninţând până şi aerul din jur. Ura este calificată drept păcat de către învăţăturile creştine, însă eu păcătuiesc cu patos şi-mi cer scuze de la marele „univers” pentru focul mocnit din inima mea. Ţiganii mi-au pătat existenţa prin prezenţa lor agresivă în copilărie, prin hoţiile la care am căzut victimă, prin înşelătoriile la care am fost martor sau uneori chiar victimă.
Încă nu am dat peste un tratat de sociologie care să aducă soluţii, încă nu am auzit nici o propunere care să poată fi aplicată. Din lumea biologiei ştim că paraziţii nu pot fi distruşi cu mijloace simple… Din aceeaşi lume biologică ştim că paraziţii duc la pierzanie culturi întregi, că paraziţii fac prăpăd, că paraziţii viermuiesc în cele mai adânci structuri de organizare cersetor3biologică. Raportat la societatea umană fenomenul nu este mai puţin dăunător. Paraziţii dezvoltă metode de apărare la „insecticide”, paraziţii se camuflează, paraziţii devin cameleoni cu limbi înveninante. Mie  îmi este ruşine! Ruşine că păduchii poartă un document care atestă locul naşterii, România. Păduchii circulă azi cu maşini scumpe şi îşi trimit fetele în bordeluri iar soţiile la cerşit! Păduchii ne rânjesc cu satisfacţie în obraz ştiind că sunt apăraţi de principii cu care ei nu au nimic în comun. Păduchii ne sfidează cu marea lor obrăznicie în timp ce se fofilează adânc în rărunchii societăţii. A fost cândva un Vlad Ţepeş şi a fost chiar un oarecare Ceauşescu care au băgat spaima în lăcuste şi ne-au ocrotit de lăcomia, viclenia şi marea neruşinare care umbreşte viaţa de zi cu zi…
La Salzburg cineva a desenat pe uşa unde biserica a oferit adăpost peste noapte, o zvastică de toată frumuseţea. Mesajul este clar chiar dacă el este în afara legii. Nu sunt de-acord cu această trimitere, aş fi însă de-acord cu retragerea paşapoartelor pe baze de criterii inteligente cu baze în psihologie. Chiar cu riscul ca la Strasburg să ţipe câţiva parlamentari. Mulţi ar aplauda în spatele cortinei o astfel de decizie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Nici Can-Can si nici macar cei de la Zalando nu pupa de la noi informatii cu adresa ta. Te poti simti in siguranta!

Categorie:

Absurdistan