Scrisoare adresata clar maestrului Cornel Udrea

Pentru că am fost refuzat ca membru la mai multe cenacluri, pentru că mi s-a imputat obraznic şi neautorizat că scrierile mele sunt simple încercări, pentru că publicul nu înţelege pur şi simplu universul meu creaţional şi emoţional eu am decis să scriu o ultimă poezie! Dacă mesajul meu de trepidaţie la suflet şi inimă (concomitent) nu ajunge la destinatar, promit că nu mai scriu! Până atunci însă mă văd obligat să răspund darului cu care trei ursitoare sosite din patru zări (când m-am născut de ziua mea) m-au hăruit! Suferind de chinul zbaterilor poetice din… din… (cum să zic)… Nah.. Că nu-mi vine! Mă refer la patosul care zace în mine ca o lene a gesturilor fizice dar cu atât mai mult ca o scânteie a creaţiunii! La asta mă refer! Că am talent nu trebuie mie să-mi confirme nimeni! Asta simt eu singur! Şi nu mă las! Poezia de mai jos este o dovadă vibrantă şi izbitoare a forţei mele de expresie! Şi pot să afirm că am scris-o între cinci şi opt minute, că a sunat o dată telefonul! Deci eu nu mă mai compar cu toţi rataţii care se duc la cenacluri ca să-şi arate ei ce grozavi sunt şi pe urmă să beie la birturi! Eu dacă vreau să beau, beau acasă! Nu-mi trebuie cenaclu! Soţia mea îmi dă tot la două săptămâni o sticlă cu bere şi în felul acesta protejează geniul meu creator de pericolul când te îmbeţi şi-ţi baţi nevasta!

Eu nu vreau să mai ţin cititorul cu vorbe goale ci mai bine să trecem la poezie. Câteva cuvinte pline de sens despre aceste versuri:

În primul rând cei care nu înţeleg ce-am vrut să zic n-au decât să se întoarcă la rebus şi să lase poeziile! În al doilea rând, unii oameni ar putea crede că eu folosesc limbajul aromân, dar nu este adevărat. Acea limbă este moartă şi gata. Eu folosesc metafore care încă nu s-au mai văzut! Şi de fapt mesajul se întoarce adânc în istoria literaturii române într-o lucrare pe care o cunosc toate femeile măritate în alt sat: „Soacra cu trei nurori”!

Domnule Udrea eu pe dumneavoastră vă respect pentru că mereu aţi întins o mână celor oropsiţi de alţi invidioşi şi nesimţiţi! Vă rog să vă simţiţi bine cu poezia mea şi să o ciţiţi de trei ori! Aduce noroc şi poate înţelegeţi câte ceva, pe rând! Dacă puteţi să publicaţi eu vă rog pentru că nimeni încă nu a vrut! Puteţi chiar să o faceţi cu acest cuvânt de deschidere pentru ca să vadă toţi neputincioşii ce suflet mare aveţi cu toată familia! Eu atât am zis şi mă întorc la modestia mea care mă caracterizează ca să nu zică lumea că mă laud! Vă doresc lectură plăcută!

Semnează umilit
Rimel Vasile, poet şi om de litere cu studii

Cuzdrele lacustre

CUZDRA GLOCA

Cuzdra gloca invidoasa si rautacioasa

O cuzdră glocă a buldănit ştecos un bocru…
Se duse vestea ei de matahală cruntă!
Un bocrişor cu mamă soacră şi cu socru
Va cudrăci pe cuzdră aspru la o tâmplă!

Când cuzdrele lacustre ies pe dune
Băloase dâre împlestec nisip şi vânt
Nu sunt nici paznici mari să le-adune
Şi nici salubrizări cu titlu de îngrăşământ.

Nu sunt păstori cu branhii arcuite
Dar pajiştile sunt demult sub ape…
Popoare-ntregi de cuzdre parvenite
Vin să ne sugă seva, să se-adape!

Cuzdra balaoasa

Cuzdra intriganta, baloasa si fatarnica

Un val târziu se-atârnă alb într-un pripor…
Încerc să sar peste duioase îngânări,
Dar geamătul adânc de verde bocrişor
Mă sfâşie sodomic printre zări…

Nu am furat nimic dar vreau să fur
Lumina etalând mistere din adânci rărunchi.
Să-i fac sclipirii ei mortale abajur,
Cu patru scânduri moi din brad de trunchi.

E lumea cuzdrelor gălbuie şi verzui,
Necrofilia încununează vieţi apuse!
La sărbătorile din calendarul nu ştiu cui
Voi fi absent.Vor triumfa invidiile răpuse!

Bocru tatal bocrisorului

Bocru buldanit si amenintat de cuzdra

Invazia implacabilă de cuzdre cu alai
Nu pot s-o celebrez, nici s-o privesc.
Îmi scapă acum „Răpirea din Serai”,
În loc de ochi am sâmburi ce-ncolţesc.

Nu poţi lupta cu neamul cuzdrelor lacustre.
Se ştie: orice atac este un gest fecundativ!
Ejaculări izbăvitoare vor să ne mustre
Cugetul tâmp; cu iz de laxativ.

Cuzdre pe lac şi cuzdre prin visări,
Cuzdre cu moţ şi cuzdre cu alean,
În gheaţă dăltuite simple nepăsări,
Scufundă bocrişori ajunşi ieri la liman!

S-or buldăni cuzdre la dans de împerecheri,
De ce să mă târăsc când pot să zbor?
La repartiţie se vor da bilete cu învieri,
Şi-n veci nu voi mai fi vreodată, bocrişor!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Nici Can-Can si nici macar cei de la Zalando nu pupa de la noi informatii cu adresa ta. Te poti simti in siguranta!

Un comentariu

  • Mihai Nae 3 ani ago

    Declar deschise discuţiile despre cuzdre şi bocri cu tot cu bocrişori! Răspund la toate întrebările !
    Mihai Nae

Categorie:

Absurdistan, Ganduri scrise

Tags:

, , , , ,