Conchita şi partea dorsală a Euro-viziunii

Anus - localitate in Franta

Anus – localitate in Franta

Fotografia care însoţeşte acest articol ne salută tâmp la intrarea în localitatea cu un nume atât de expresiv: ANUS! Nu ştim dacă drumul este parte dintr-un traseu turistic, ştim însă că în ultimii zece ani a devenit un însemnat drum european!

Dicţionarul explicativ al limbii române are pentru cuvântul “anus” următoarele explicaţii: ÁNUS, anusuri, substantiv neutru: orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. – Din fr., lat. anus. În termeni populari, ÁNUS s. (ANAT.) (pop.) cur, (reg.) găoază. Cele două definiţii se aplică atunci când facem referiri serioase despre rect şi terminaţia lui. Dacă e să facem glume, atunci dicţionarul mai are şi câteva surprize: ANUS creț, crețoiu, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă, etc. Eu, pentru că vreau să vorbesc serios despre această temă, îmi permit să abordez cuvântul german “Arschloch”, şi să traduc simplu “gaura curului”, simbolul cel mai pregnant transmis din Viena de către organizatorii evenimentului Eurovision! Îmi cer scuze de la cititorii mei că vocabularul meu a devenit brusc diuretic, însă dacă vorbim despre rahat efectul de laxativ este inevitabil.

Nu mai pot să mă abţin! Am trecut cu multă greaţă peste încă o ediţie a acestei mari bulibăşeli care este Eurovision Song Contest. Vă veţi întreba ce legătură are intestinul gros cu competiţia aflată la a şaizecea bâlbăială. Vă asigur că are. Forurile de conducere europene propovăduiesc cu mare sârg dreptul şi libertatea de a fi homosexual şi ne îmbucură zi de zi cu un soi de isterie disimulată despre excitări autorizate şi lucruri « cetăţeneşti » cuprinse în legi, hotărâri, constituţii !

„20140321 Dancing Stars Conchita Wurst 4187“ von Ailura - Eigenes Werk. Lizenziert unter CC BY-SA 3.0 at über Wikimedia Commons -

„20140321 Dancing Stars Conchita Wurst 4187“ von Ailura – Eigenes Werk.

Introducerea mea anatomică de mai sus se leagă în mod firesc de “domnişoara” Conchita Wurst; pentru cei care nu cunosc cuvântul “Wurst”, acesta înseamnă “cârnat”! Să fiu sincer nu mi-l pot imagina pe Conchita Wurst cu un copilaş la sân, pentru că nu are sâni. Nu mi-l pot imagina pe Conchita Wurst nici ca o soră medicală drăguţă şi afectivă, pentru că poartă barbă. Şi cu toate că are o talie subţire Conchita Wurst nu este nici modelul potrivit pentru lenjeria “Victoria’s secret”, pentru că are mereu nevoie de depilări usturătoare, iar el, după cum se vede, iubeşte pilozităţile. Deci nu este de ajuns să tragi pe tine o rochie şi să-ţi pui cercei pentru a întruchipa ceea ce de fapt nu eşti şi n-ai cum să fii vreodată. Şi-atunci gândul spectatorului fuge automat la partea intimă a lucrurilor, la aspectul orientării sexuale şi în mod volens-nolens la întrebuinţarea paralelă a acelui « anus », despre care în mod paradoxal, dicţionarul nu pomeneşte nimic. Cineva ar trebui probabil să solicite Parlamentului European o definiţie adiţională cu privire la anus, în care cei curioşi să afle detalii despre elasticitatea orificiului cu pricina şi modul corect de întrebuinţare în funcţie de libertăţile cuprinse în codexuri de legi şi în codurile genetice cu instincte cu tot.

Cu o săptămână înainte de Eurovision a avut loc la Viena o altă manifestare patronată tot de el, de Conchita Wurst, “Life Ball”. Un bal care strânge bani pentru cercetarea virusului SIDA. Un bal care aduce pe scenă din nou oameni dezbrăcaţi, bărbaţi cu bărbaţi, femei cu femei. Unele fete apar aici cu o lesă de gât conduse de “stăpâna” care simulează languros pedepsirea cu biciul. Apar şi bărbaţi cu cagule de gumă neagră; din spatele acestor măşti se aruncă priviri şi se scot limbi sprintene şi lipicioase. Totul este însoţit de dansuri dezmăţate şi lumea prominentă se înghesuie să-şi exprime părerea despre marea libertate care dă năvală peste noi, şi anume triumful homosexualităţii.

Am petrecut multe ore prin Viena în timpul celor două manifestări. Afişe cât casa cu “Corcita Cârnaţ”, afişe în care “Corcita” substituie chiar figuri în tablouri din creaţia marelui pictor Gustav Klimt, afişe de la o renumită bancă din Austria care se laudă cu “Corcita” folosind o gafă lingvistică – “Cash back”; Corcita la televizor “Corcita”, la radio “Corcita” în ziare, în reviste, încetul cu încetul “Corcita” şi în somn, ca un coşmar… De ce “Corcita” şi nu “Conchita”?!… Zic eu că i se potriveşte mai bine, pentru că arată ca un fel de corcitură, o “minune biologică” realizată cu mult rimel, fard, gene false. Cântă bine? Da! Cu siguranţă. Însă nu e nimic nou. Avem multe corcituri de câini urâţi care latră bine, nu-i aşa?

În Irlanda s-a votat recent în favoarea căsătoriei persoanelor de acelaşi sex şi la Bucureşti au ieşit la căldură tot ei, cei al căror mesaj eu nu reuşesc nicicum să îl pricep. Love Parade nu este o formă de protest şi nu este nici măcar o expresie de indignare. Ar putea fi exaltarea unei sărbători de tip sodomic printre tramvaie şi spectatori deziluzionaţi. Eu zic că este un prilej de lăscămbăială organizată cu multă piele dezvelită, cu doze multe de bere, cu muzică la maxim şi cu multe turbulenţe la nivelul traficului pe străzile capitalelor.

Punct şi de la capăt! Nu sunt împotriva homosexualilor. Nu am nimic nici cu parteneriatele sau căsătoriile lor. Nu mă opun nici publicaţiilor, nu-i judec pentru orientarea lor. Singurul lucru pe care îl acuz este larma crescândă. De ce trebuie să trâmbiţăm homosexualitatea? De ce facem jocul curcubeului în lumini succesive de bliţuri care ne orbesc? După propaganda propusă proabil de nişte homosexuali din rândul organizatorilor acestui Eurovison, primim mesaje care inundă percepţia, obturează priceperea, atentează la Bunul Simţ şi ne sufocă cu « libertatea » celor care se îmbracă în straie muiereşti, iar la toaletă fac pipi în picioare. Faptul că au dreptul la expresie nu motivează nicidecum toată gălăgia asta. Într-adevăr au dreptul şi libertatea să facă ce vor ei, cu dicţionar sau fără. Dar să o facă prin dormitoare, să trăiască prin apartamente şi case sau pe unde-or vrea ei sau ele, bărbaţi, femei, conchite, corcite şi alte forme de existenţă cu genom uman. Nu e nevoie de afişări ostentative, de « supremaţii » sociale dobândite prin « luptă » ! Nu este nevoie de toată această degringoladă a firii şi a firescului, a chemărilor hormonale legate cu fundiţe sărbătoreşti!

Cum rămâne cu dreptul meu la un mediu comun existenţial în parametrii civilizaţi? Cum rămâne cu dreptul meu de a trăi neobstrucţionat de afişe monstruoase, de instrumentări sociale pervertite? Cine este responsabil cu dezgustul şi lehamitea care mi se crează în numele « libertăţii » ? Domnilor homosexuali, doamnelor lesbiene, vă rog din suflet să opriţi trâmbiţele! Daţi mai încet diufuzoarele! “Love Parade” or what ever, please stop that! Trăiţi cum vreţi voi, dar gândiţi-vă că avem copii care dau cu ochii de toată parada asta intitulată “love”, la care veniţi despuiaţi şi unde afişaţi simboluri existenţiale care vă privesc doar pe voi! Nu există nimic de apreciat aici după cum nu există nimic de detestat. Sexualitatea fiecărui om esteTREABA LUI. De ce atâta gălăgie?

Să revenim la Eurovision! Singurii care ar trebui premiaţi aici sunt cei de la regia tehnică, regia de transmisie şi desigur creatorii extraordinari care au generat fundalurile, care au făcut jocurile de lumini. Păcat că la o asemenea regie artistică s-a auzit atât de multă muzică proastă. Cele trei prezentatoare au fost sub orice critică. De-altfel concursul a mers pe două planuri: cântec şi ţâţe! Una dintre prezentatoare avea un decolteu penibil şi asta nu din cauza croitoresei ci din cauza sânilor, a ţâţelor care îmi aminteau de paralela dintre ouă şi cupa sutienului; cel întrebat era de-acord cu comparaţia dintre mărimea sânilor şi ouă cu singurul amendament că era vorba de ouă ochiuri! De altfel toate trei prezentatoarele au fost şterse şi fără prezenţă de spirit, fără simţul umorului, aşa cum este de-altfel cumintele popor austriac. Au avut “noroc” cu Conchita care s-a fâţăit printre concurenţi şi s-a dat în stambă cu genele ei teribile şi gestica plagiată din fermecătoarea lume a femeilor carismatice. A urmat o lungă şi jalnică notare cu “poduri” desenate prin Europa după care ne-a frapat o apariţie nefericită din Australia, o femeie scheletică la vârsta a doua, îmbrăcată transparent şi vorbind insipid dintr-o Australie care s-a rătăcit în lupta apusă a Vestului şi Vestului european, în reminescenţele unui concurs care la un moment dat îmi amintea de… “Cântarea României”. În rest toate prezentatoarele din ţările jurizante au participat cu drag la concursul de « ţâţe ţuguiate » şi dacă nu li s-a dat timp pentru a exprima o părere mai amplă, cel puţin le-au dat voie să se îmbrace sau să se dezbrace după bunul plac, cu decolteuri care aminteau de ieşirea la plajă ! Ah da, era să uit, la Viena s-a organizat şi un concurs de, atenţie, fete cu barbă! Puştoaice din mai multe ţări şi-au pus bărbi şi mustăţi, s-au urâţit cât le-a stat în putinţă şi au urcat pe scena activă de la primăria din Viena. Nu-i aşa că mergem frumos înainte?

Fenomenul Conchita a început anul trecut şi am crezut că a trecut. M-am înşelat şi tot învăţ, învăţ, învăţ!…

 

Mihai Nae

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasa o replica

Adresa ta de email nu va fi data publicitatii. Nici Can-Can si nici macar cei de la Zalando nu pupa de la noi informatii cu adresa ta. Te poti simti in siguranta!

Categorie:

Absurdistan, Ganduri scrise

Tags:

, ,